Variația lunară și anuală a concentrației de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă
Figura conține seturi de date furnizate de (1) Observatorul din Mauna Loa (Hawaii, altitudinea de 3,400 m), (2) rețeaua de stații de monitorizare a gazelor cu efect
de seră din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) (stații marine de suprafață) și (3) World Data Centre for Greenhouse Gases (WDCGG)
din cadrul World Meteorological Organization (WMO). Toate cele trei seturi de date arată o tendință constantă de creștere a concentrației, cu un ciclu anual clar.
Datele sunt raportate ca o fracție molară a aerului uscat, definită ca numărul de molecule de dioxid de carbon împărțit la numărul tuturor moleculelor din aer (inclusiv CO2)
din care au fost eliminați vaporii de apă fracția molară este exprimată în părți per milion (ppm), indicând faptul că una dintr-un milion de molecule dintr-o probă de aer este o moleculă de CO2.
Datele de la Mauna Loa reprezintă cel mai lung set de măsurători directe ale dioxidului de carbon din atmosferă. Aceste măsurători au fost începute de C. David Keeling
de la Scripps Institution of Oceanography în martie of 1958 (Keeling et al. 1976). În paralel cu măsurătorile realizate la Mauna Loa, Global Monitoring Division partea a NOAA
a realizat măsurători ale gazelor cu efect de seră începând din mai 1974 (Thoning,1989) folosind o rețea distribuită global (Conway et al. 1994). Datele furnizate de
WMO World Data Centre for Greenhouse Gases sunt colectate la nivel global începând din ianuarie 1984 de o rețea de stații de monitorizare a gazelor cu efect de seră distribuită global (WMO 2022).
Graficul este interactiv (opțiunile sunt afișate în dreapta sus) și fiecare set de date poate fi activat/dezactivat din legendă graficului.
Variația lunară și anuală a concentrației de metan (CH4) din atmosferă
Figura conține seturi de date furnizate de (1) rețeaua de stații de monitorizare a gazelor cu efect de seară din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA)
(stații marine de suprafață) și (2) World Data Centre for Greenhouse Gases (WDCGG) din cadrul World Meteorological Organization (WMO). Cele două seturi de date arată o
tendință constantă de creștere a concentrației de metan. Există mici diferențele între cele două seturi de date deoarece reprezintă diferite regiuni. Datele sunt raportate ca o
fracție molară de aer uscat, definită ca numărul de molecule de metan împărțit la numărul total de molecule din proba de aer (inclusiv CH4) din care au fost eliminați vaporii de apă.
Fracția molară este exprimată în părți per milion (ppm), indicând faptul că una dintr-un miliard de molecule dintr-o probă de aer este o moleculă de CH4.
Graficul este interactiv (opțiunile sunt afișate în dreapta sus) și fiecare set de date poate fi activat/dezactivat din legendă graficului.
Variația lunară și anuală a concentrației de protoxid de azot (N2O ) din atmosferă
Figura conține seturi de date furnizate de (1) rețeaua de stații de monitorizare a gazelor cu efect de seară din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA)
(stații marine de suprafață) și (2) World Data Centre for Greenhouse Gases (WDCGG) din cadrul World Meteorological Organization (WMO). Cele două seturi de date arată o
tendință constantă de creștere a concentrației de protoxid de azot (N2O). Există mici diferențele între cele două seturi de date deoarece reprezintă diferite regiuni. Datele sunt raportate ca o
fracție molară de aer uscat, definită ca numărul de molecule de protoxid de azot împărțit la numărul total de molecule din proba de aer (inclusiv N2O) din care au fost eliminați vaporii de apă.
Fracția molară este exprimată în părți per miliard (ppb), indicând faptul că una dintr-un miliard de molecule dintr-o probă de aer este o moleculă de N2O.